Cred că fiecare dintre noi ajunge la un moment în viaţă când îşi dă seama cât de efemeră este viaţa şi cât de important este să trieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima...
Problema e că unii dintre noi, chiar dacă au ajuns mult mai aproape de acest adevăr decât alţii, nu fac nimic în această privinţă. Acest lucru se datorează modului cum au fost
educaţi şi modului
cum s-au auto-educat de-a lungul vieţii. Sunt oameni trişti....în loc să savureze fiecare clipă din viaţa pe care o au, să se
bucure de cei dragi lor, să facă lucruri pe care nu le-au făcut până acum şi dacă vor ar putea să le facă, preferă să aştepte să treacă timpul,
se complac în starea de repaus, plictiseală, monotonie, rutină în care se află, şi aşteaptă să li se
întâmple ceva deosebit, ca să simtă şi ei o satisfacţie în viaţă.
La cât de scurtă e viaţa trebuie trăită la maxim, trebuie simţită bucuria de a te trezi dimineaţa
şi de a vedea soarele că răsare. fiecare moment din zi, dacă ştii cum să-l iei poate fi un moment de bucurie. Nu există viaţă fără greutăţi, e ca şi cum ai spune că apa nu e udă.
Totul depinde de modul de abordare a acestor "greutăţi" care intr-un final nu fac altceva decât să îţi deschidă achii, şi să apreciezi mai mult ceea ce ai....
rasarit
Acum 14 ani
